Etichete

poezii (15)

luni, 19 noiembrie 2012

TRANSFORMARE



Rupeți fin lacrimile mele
Cu mână de vânt, pe fața mea de pal,
Pictați-mi sângele cu acuarele
Lasați-l să curgă val, după val. 

Aspect de frică va lua respirația mea
Și va sufla doar cuvinte grele,
Limba va împleti cu o andrea
Respirații ce curg, în respirațile mele. 



Păru-mi  va fi, o molimă a vântului de noapte
Ce încâlcit cu stele, mereu înclină topit;
Puterea de foc a iubirii, cu roadele coapte
Și neâncetat flutură în vânt, al morții apetit.

Zilele-mi vor fi pline de vibrații
Praful cosmic va forma o densă ceață,
Urechile vor asculta doar aberații
Iar ochii ... ochii polul nord dezgheață.

luni, 20 februarie 2012




                           Un vis  pustiu




Imi iau avant către intinsul, ce marea il inghite
Si luna si stele in apa se-oglindira
Dar eu o singura tinta am in minte
Si nici nu observ cum valul mă fura.



Valul in larg ma poarta
Ma izbeste de creste ascutite
Apa imi decide a mea soarta
Duhul si trupul, imi vor fi despartite.

Se face c-ajung pe o pajiste-ntinsa
Si plina cu nisip, de aur curat
Imagine sumbra, din cripte desprinsa
Si doar viata lipseste, intr-un cerc cenzurat.



In calea mea, doar cioate gasesc
Multime de scoici, si oase felurite
In acest loc nu vreau sa zabovesc,
Dar eu tanjesc după ochii fetei iubite.

Totul e mort, de soare pustiit,
Imaginea-mi fuge, ochii-i inchid
O umbra apare, o vad inzecit
Si  marea inghite soarele lichid.


Pe cer sunt numai stele... si e plina zi
O insula de groaza, faurita pe loc
E locul in care ma aflu si azi,
Si umbre ma trec prin sabie si foc.

A soarelui absenta din mine, mă doare
Iar luna, sa o privesc nu pot,
Imi doresc neincetat cu ardoare
Sa ma trezesc, sa vad ca nu-s mort.



Si-ntruna ma rog, si tip in ecou
Spre intinsul pustiu, si-a marii larg
Orizontul si cerul, au pereti de cavou
Si printre lacrimi, parca zaresc un catarg.

Dar e un alt val urias, ce vine urland
Se izbeste de  mal , se sparge spumegand,
Eu privesc disperat in zare,
                                            Si raman pe genunchi ... plangand.

Aceasta poezie im partine....

duminică, 18 decembrie 2011

NEVOIE DE HAIDUCI


Era demult, cand nu eram
O lume plina de boieri
Pe vremea lui Iancu Avram
Si a lui Popa Andrii.

Boierii-aveau puterea
Si ce voiau, a lor era
In lazi mari , strangeau averea
Si pe tarani ii asuprea.

Dar s-au gasit  cativa mai zvelti
Ce au apucat drumul padurii
Inarmati cu sabii, arcuri si sageti
Iesind in drumuri, in nopti tarzii.

Unul este Iancu Jianu
Sprinten ager si istet
Cutreiera paduri tot anul
Fiind bun arcas si calaret.

In inteaga mare tara,
Intr-o lupta, egal n-avea.
Avea ascunse vre-o trei tunuri
Si haiduci 3000, el conducea.


La fel si Tudor , taranii ajuta
Boierilor , din greu se-mpotrivea,
Intreg  popor la lupta ridica,
Si mereu , moartea sfida.

Baba Novac   si Gruia
Au slujit pe domnitor,
De la boieri bijuterii fura
Si le impartea printre popor.

Ei faceau dreptate-n tara
Pe cei  saraci ii ajuta,
De era iarna sau vara,
Pe boieri ii jefuia.

Avea poporul o speranta,
Ca intr-o zi il va salva
Aveau o mica siguranta,
Cat timp haiducul mai traia.

Dar in a noastre zile,
Cand coruptia e mare,
Unde esti tu Iancule?
Unde esti Stefan cel mare?

Nu avem conducator,
Nu mai avem haiduci,
Cui  mai pasa de popor?
Cand nu mai ai ce sa mananci.

Noi vrem egalitate,
Sa fie poporul respectat
Dar traim cu banalitate
Intr-un sistem grav infectat.

Nu te poti impotrivi
Nu ai unde sa te duci,
In tara e tot mai greu,
Si nu mai sunt Haiduci.

Acum sufletul  imi plange
Si adanc, imi pare rau
Istoria, inima-mi frange
Si trecutu-i tot mai greu.



Aceasta poezie imi apartine

luni, 14 noiembrie 2011

Viata unui fulg de nea




Un fulg de nea, pufos cadea
Din inalta bolta, rece, aurita,
Placut surprins era, de tot ce intalnea
In a lui cadere, dulce infinita.

Totu-i alb, e un abis de  ceata,
Si ceva il poarta rece, prin acest abis.
Nu stie ce rost are in asta alba viata
Scurta si tacuta, ca sfarsitul unui vis.

E stapanit de crudul vant turbat
Impotriva proprii lui vointa,
Si simte ca de materie-i presat
Fiind invesmantat in joasa umilinta.

In zbor, sunt multi pufosi ca el
Dar sunt veseli, zbantuiti, fericiti adesea,
Si-s albi ... rotund contur ... sunt toti la fel
Bucurandu-se ca-s fulgi de nea.

Dar in cursa sa, purtat de vant
Un drum cu margini imprecise,
Fara sa stie, se apropia de pamant,
Cu-atatea lucruri, nedescoperite.





Apar imagini, incruntat sunt colorate
Slab confuze printre fulgi,
Par niste chestii indepartate
Ce se-apropie ca niste puncte-n dungi.

E vesel, zambeste, ochii i lucesc
Vrea sa sara-n sus, dar ... cade-n jos
El isi doreste, dar ai lui semeni se feresc,
Sa se aseze pe-o pata colorata luminos.




Dar ceva se-ntampla; imbracamintea-l deranjeaza
E tot mai cald, si alsta-l copleseste;
E prea tarziu, e constient ca nu viseaza
Si trist el realizeaza, ca trupul se topeste.

In cruda-i disperare , vantul el ataca,
Dar tot ce poate sa faca
E sa se opreasca-n zbor umil,
Apoi lin, cade, in palma unui copil.

Bietul… printer riduri se prelinge
Intelegand a sa viata, a lui menire
Aude-o voce calda,  cu urechea o atinge.
Si asculta:  “Mami… afara ninge  !!”




aceasta poezie imi apartine

marți, 25 octombrie 2011

DRAGOSTE FARA IERTARE

Fara ura e iubirea
Ca desertul fara cobra,
Fara soare-i  asfintirea,
Ca  lumina fara umbra.


E-o  batranete fara lacrimi
E Negura din toiul noptii;
Aspirand spre inaltimi,
Iubirea sta in calea mortii.



Uiti de toate, tot se iarta,
Nu tii cont de mari greseli,
Cu iubirea treci de cearta
Si niciodata nu inseli.


Cand iubesti cu-adevarat,
Toate au o adaptare;
Dar cand te simti impovarat,
Mai poti iubi fara iertare?

sâmbătă, 22 octombrie 2011

DOR DE SEARA



Cum doreste o albina
Polenul unei flori,
Asa doresc sa ma trezesc
In a’ tale brate, in ai zilei zori.

Sa te sarut pe-obraz,
Pe frunte si pe gat,
Pe gurita de topaz
Sa te sarut la nesfarsit.


Sa te-alint cu mangaieri,
Si cu vorbe de argint,
Prin par sa-ti fac carari
Pielea fina s-o ating.

Imi doresc sa te revad;
Sa ne-ntalnim cat mai curand,
A ta privire sa o vad
De fericire murmurand.



Acel zambet stralucit
Ce demult m-a fermecat,
Va dainui la nesfasit
Caci inima el mi-a furat.

Mi-e dor sa ma privesti
Mi-e dor sa ma mai certi,
Mi-e dor sa ma iubesti
Mi-e dor sa ma mai ierti.



Aceasta poezie imi apartine

vineri, 21 octombrie 2011

PUIUL



Sub raza lunii aurita
Cu un rotund de alb contur,
Sta o pasare ranita;
E-un pui de vultur.

Nopatea grea il infioara
Ceata alba se-nteteste
Vantu-I bate-n aripioara
Penele-i zburleste.


Picioarele-i ingheata
Pe-o ramura de-artar,
Amenintata-i a sa viata,
Dar totul e-n zadar.

Isi striga ai sai parinti
Ii striga-n gura mare
Se aude pana-n munti
Strigatul de disperare.

Priveste si asculta,
Si aude-n gandul sau
Ecoul din lumea oculta,
Soptind ca are suflet rau.

Pleaca ciocul ce-i atarna
Pe piciorul cel ranit
Din ochii lui picura
Lacrimi greu de stapanit.

Asteapt-ai zilei zori
Sa treaca noaptea grea,
Ce-i da mereu numai fiori;
Si-l ingrozeste teama.

Il vor gasi odraslele
Si el s-or bucura,
Ii vor lega ranile
Penele-i vor curata.

Va fi mult mai atent
Peste noapte und’ va sta
In orice clipa si moment,
Parintii-l vor veghea.

                                Aceasta poezie imi apartine

marți, 18 octombrie 2011

CLIPA

Cu ochii scunzi si-nlacrimati
Sta pe banca o batrana
In paru-i alb, anii-s adunati
Cu-al ei mos, traiti impreuna.

A fost tanara, frumoasa...
Dar numai amintirea-i ramane
Ce fericita era in rochie de mireasa,
Purtata pe flori de niste zane.

Se vedea alaturi , langa el
Cu copii toti de mana,
Asteptand un nepotel
Cand va fi mai batrana.

Dar timpul a tacut
Ce-a visat s-a implinit.
Ce-a fost frumos a trecut,
Vremea buna s-a sfarsit.

Isi priveste-ntreaga viata....
Ca o clipa a trecut.
Un ghem, ce-avea multa ata
Si tot s-a desfacut.

A fost o clipire de vant
Un simplu abur trecator
O silaba de cuvant,
Un gand uitat pe coridor.

Ai sai copii sunt dusi departe,
Fiecare, avand proprii lui copii
Chinuindu-se sa-nvete carte,
Ori cautandu-si meserii.

Mosul ei s-a dus curand
I-a lasat doar amintirea
Ce-o chinuie din cand in cand
Alungandu-i fericirea.



Sunt clipe foarte grele
Si lungi ca anii batranetii
Din ochi ii pica lacrimile
Ce-i brazdeaz-adanc pometii.

Ea vede un munte falnic
Ce-n structura-i diamant
An de an vizitat cucernic
De-o dorinta in neant.

O mica pasare colibri
Il toceste cu-al ei cioc
Sculptand il el zimbrii
Si-l toceste mai cu foc.

Cand acest munte va pieri
Si pasarea va mai da din aripa
Cand muntele se va toci,
Atunci va trece-o clipa.

Aceasta poezie imi apartine

duminică, 16 octombrie 2011

DOR DE TINE

DOR DE TINE


Mi-e dor de tine iubito
Mi-e dor de vocea ta,
Sa te am iar langa mine
Sa fii in preajma mea.


Nu te-am atins de-atata vreme
Ai nostrii ochi nu s-au vazut,
Dragostea a-mbatranit devreme
Dorul s-a facut carunt.




Gnene-s scaldate-n lacrimi
Ce si-au facut pe-obraz traseu,
Fata-i ascunsa intre imagini
Iar buzele rostesc numele tau.


Inima-i nelinistita
Si zbuciumata-i tot mereu,
Lipsa ta e resimtita
In adancul sufletului meu.


Inca putina vreme
Si ne vom revedea
Buzele se vor atinge
Bratele s-or incrucisa.


Nu voi mai pleca
Singurica sa te las,
Iti voi oferi dragostea mea
Puiul meu de ingeras.


         Aceasta poezie imi apartine!!!!!!!!!!!!

sâmbătă, 8 octombrie 2011

COPILUL EVREU

                 COPILUL EVREU





Cu chip sarac umil,
Priveste tot ce-l inconjoara
Un biet sarac copil
Ajuns pe strazi de-odinioara.


E singur pe-asta lume
Si chipu-i trist mereu
Nu zambeste la glume
Si stie ca-i evreu.


Rasismul il doboara
Il face tot mai mic,
Si nu-i pentru prima oara
Cand se simte jalnic.




Ce vina poarta el
Ca s-a nascut asa
Evreu a fost de mititel
Evreu va ramanea.


Ai sai parinti l-ar fi indrumat
In toate l-ar fi sfatuit,
Acum l-ar fi ingrijit
Daca n-ar fi murit.


Au fost dusi cu trenul
Departe de casa
Ascunzand trecutul
Pe baiat sa-l ocroteasca.


A fost lasat in strada
Fara un colt de paine,
Stie, dar nu vrea sa creada
Ca a fost lasat ca un caine.


Doarme pe unde-apuca
Mananca ce poate
Acasa nu are und' sa se duca;
Viata l-a trecut prin toate.


Are doar cativa anisori
Nici nu stie carte
Nu are nici fratiori
Sa citeasca sa-i arate.


El face scoala vietii
Tehnici de supravietuire,
Multora poate da lectii
Despre dragoste si iubire.


El spera ca intr-o zi senina
Saracia se va duce
Va avea o masa plina
Si-un loc unde sa se culce.


Dar deocamdata e pe drumuri
Mananca resturi de la caini,
Isi gaseste ades culcusuri
Sub copacii cei batrani.


ACEASTA POEZIE IMI APARTINE!!!!!!

duminică, 2 octombrie 2011

Dor de Romania

DOR DE ROMANIA


Mi-e dor de-acasa
Mi-e dor de tara mea,
Mi-e dor de-a mea mama
Mi-e dor de ROMANIA.




Am plecat printre straini
Am stat cu ei la masa
Am indurat calduri si spini
Si nicaieri nu-i ca acasa.


Chiar de-i mai saraca
Cu bani putini si viata grea,
Necazuri vin, dar o sa treaca;
ROMANIA-i tara mea.






Decat rob la un strain,
Sa indur sete, vreme rea
Mai bine infrunt al meu destin
In ROMANIA mea.


Abia astept sa plec de-aici
S-ajung in tara mea
Incet , incet, cu pasii mici
Ma-ndrept spre ROMANIA.


    Aceasta poezie imi apartine!!!!

luni, 11 iulie 2011

SINGUR DE CRACIUN

                                   SINGUR DE CRACIUN
1)Cu pasi repezi se arunca                     2) Cauta un loc intunecos
  Inspre scara unui bloc                            De politist sa se ascunda
  Cautand o nisa adanca                           Un loc putin mai calduros
  Un copil fara cojoc.                                 Sa stea, macar o secunda

             3)Ingrozit aude-n noapte
                Pasii grei ce se transforma
                Apasand in jos pe trepte
                Pasii omului in uniforma.

             4)Se indreapta spre firida
                O deschide Zgomotos
                In ecou ca de corida
                E politistul cel pletos

5)Bucuros ca a scapat                                    6)Cauta spalatoria
  Pare mult mai fericit                                       Unde stie ca-i mai cald
  Rasufland usurat                                            Savurandu-si bucuria
  Se indrapta catre lift.                                      Privind in zare orasul alb.

  Seara asta-i cu noroc                                     Nu mai e acel canal
  Se astepta la ceva mai bun.                            Nici peretele cel rece
  Chiar de nu-i caldura unui foc                         Unde statea saptamanal
  Dar e bine, pentru seara de Ajun.                   Si se uita cum noaptea trece.

  Usa nu e incuiata                                            Se intinde pe-un carton
  Si lumina  e aprinsa                                         Trupu-si inveleste
  Peste prag paseste-ndata                                Macar nu-i pe beton
  Asta-i unica sa sansa.                                      Vocea nu-i mai raguseste.

                  E obosit si-i este somn
                  Fomea-l macina adanc
                  Ar vrea sa fie si el om
                  Dar nu-i decat un Tzanc.

                   Se scobeste-n buzunare
                  Scoate-un colt de paine
                  Acesta-i tot ce are
                   Pe azi si ziua de maine.

  Bucata de paine e primita                                Priveste coaja cea murdara
  De la o batrana de pomana,                            Uscata si inghetata
  La biserica venita;                                           E tot ce are asta seara
  De la o femeie vadana. .                                  Multumeste si musca-ndata.

                               


  Adoarme mestecand                                      Dar e trezit din somn
  Acel mic colt de paine                                    De zgomotul facut de usa
  Ce i se pare mirosind                                     De vocea ursuza a unui domn
  A cozonac cu nuca si stafide putine                Si-o femeie ce seamana cu-a lui matusa

  Speriat el se ridica                                         Ies vecinii-n scara
  Alergand pe scari in jos                                 Curiosi de harmalaie
  De-un pres se-mpiedica                                Asupra lui dau cu ocara    
  Si provoaca haos.                                         Alungandu-l ca pe o potaie.



                El privirea si-o ridica
                Si se uita fix la ei
                Lacrimi din ochi ii pica
                Strigand Numele mamei.

                Stie ca nu o sa-i raspunda
                A plecat si nu s-a mai intors
                Lacrimile il inunda
                Nu mai poate fi bucuros.

  Se opreste pentr-o clipa                               Zareste multe luminite
  Ceva ii capta atentia                                     Printre usile deschise
  Lacrimile i se risipa                                       Omuleti cu rosii scufite
  Recunoscand traditia.                                   Ca in a copiilor vise

  Se aud colinzi in bloc                                     Vraja este intrerupta
  Au venit colindatori                                        De-o lovitura dupa cap
  Sunt multi copii la un loc                                 C-o coada de matura rupta
  El e singur, n-are fratiori.                                Venita de la o femeie far-un slap.


                          

                              Este alungat afara
                              In cruda iarna grea
                              Se duce la canal iara
                              Pe asta vreme rea.




                             Merge trist prin zapada
                             Inainteaza tot mai greu,
                             Nimeni nu vrea sa-l vada
                                                                  Zicand ca-i derbedeu.

  Nu a avut parte de o casa                              Dar nu dispera,
  Unde sa petreaca asta sarbatoare                   Zicandu-si ca va fi bine
  Nu a avut cozonac pe masa                            Asteptand o noua era
  Si nici o mama protectoare.                            Durerea sa-i aline.


                                  Aceasta poezie imi apartine.!!!!!!!!!!!!!!!1

vineri, 17 iunie 2011

FLORILE

                                                                 FLORILE

E octombrie toamna iara
Ploaia, vantul, frigul se-nteteste
Soarele nu vrea sa mai rasara
Vremea se-nrautateste.

Se-aude vantul suerand
Prin crengile de brad
Se-aude furtuna venind,
De dincolo de vad.

Plantele s-au vestejit pe campie
Schimbandu-si din nou culoarea,
Verdele ce facea natura vie
S-a Inchis;  a vreme rea.

Putrezesc florile pe sol
Imbibate-n apa la refuz,
Mai povestesc cu glas domol
Cum calatoreau in microbuz.




Erau doamne de oras
Impachetate in buchet
Dichisit si dragalas,
Oferindu-le respect.

Este visul lor de floare
Sa ajunga intr-o vaza
Sa fie tratate cu onoare
Toaza lumea sa le vaza.




Dar se trezesc la realitate
Cu tulpina lunecoasa;
Nu mai au stabilitate
Le-a fost radacina scoasa.

Candva erau frumoase,
Gingase sI viu colorate,
Toti voiau sa le miroase
Caci erau flori parfumate.

Erau preferate de albine
De bondari si fluturasi,
Pe ploaie sau zile senine
Ele ramaneau aceleasi.





Dadeau viata pe campii
Incantau vederea tuturor,
Profitau cat inca-s vii,
Oferind onoare florilor.

Amintirile-au ramas….
Doar atat mai au acum.
Si-un cantec de greieras,
Ce fredona trecand pe drum.

                                                                                                          ACEASTA POEZIE IMI APARTINE!!!