FLORILE

                                                                 FLORILE

E octombrie toamna iara

Ploaia, vantul, frigul se-nteteste

Soarele nu vrea sa mai rasara

Vremea se-nrautateste.

Se-aude vantul suerand

Prin crengile de brad

Se-aude furtuna venind,

De dincolo de vad.

Plantele s-au vestejit pe campie

Schimbandu-si din nou culoarea,

Verdele ce facea natura vie

S-a Inchis;  a vreme rea.

Putrezesc florile pe sol

Imbibate-n apa la refuz,

Mai povestesc cu glas domol

Cum calatoreau in microbuz.

Erau doamne de oras

Impachetate in buchet

Dichisit si dragalas,

Oferindu-le respect.

Este visul lor de floare

Sa ajunga intr-o vaza

Sa fie tratate cu onoare

Toaza lumea sa le vaza.

Dar se trezesc la realitate

Cu tulpina lunecoasa;

Nu mai au stabilitate

Le-a fost radacina scoasa.

Candva erau frumoase,

Gingase sI viu colorate,

Toti voiau sa le miroase

Caci erau flori parfumate.

Erau preferate de albine

De bondari si fluturasi,

Pe ploaie sau zile senine

Ele ramaneau aceleasi.

Dadeau viata pe campii

Incantau vederea tuturor,

Profitau cat inca-s vii,

Oferind onoare florilor.

Amintirile-au ramas….

Doar atat mai au acum.

Si-un cantec de greieras,

Ce fredona trecand pe drum.

                                                                                                          ACEASTA POEZIE IMI APARTINE!!!