Era demult, cand nu eram
O lume plina de boieri
Pe vremea lui Iancu Avram
Si a lui Popa Andrii.
Boierii-aveau puterea
Si ce voiau, a lor era
In lazi mari , strangeau averea
Si pe tarani ii asuprea.
Dar s-au gasit cativa mai zvelti
Ce au apucat drumul padurii
Inarmati cu sabii, arcuri si sageti
Iesind in drumuri, in nopti tarzii.
Unul este Iancu Jianu
Sprinten ager si istet
Cutreiera paduri tot anul
Fiind bun arcas si calaret.
In inteaga mare tara,
Intr-o lupta, egal n-avea.
Avea ascunse vre-o trei tunuri
Si haiduci 3000, el conducea.
La fel si Tudor , taranii ajuta
Boierilor , din greu se-mpotrivea,
Intreg popor la lupta ridica,
Si mereu , moartea sfida.
Baba Novac si Gruia
Au slujit pe domnitor,
De la boieri bijuterii fura
Si le impartea printre popor.
Ei faceau dreptate-n tara
Pe cei saraci ii ajuta,
De era iarna sau vara,
Pe boieri ii jefuia.
Avea poporul o speranta,
Ca intr-o zi il va salva
Aveau o mica siguranta,
Cat timp haiducul mai traia.
Dar in a noastre zile,
Cand coruptia e mare,
Unde esti tu Iancule?
Unde esti Stefan cel mare?
Nu avem conducator,
Nu mai avem haiduci,
Cui mai pasa de popor?
Cand nu mai ai ce sa mananci.
Noi vrem egalitate,
Sa fie poporul respectat
Dar traim cu banalitate
Intr-un sistem grav infectat.
Nu te poti impotrivi
Nu ai unde sa te duci,
In tara e tot mai greu,
Si nu mai sunt Haiduci.
Acum sufletul imi plange
Si adanc, imi pare rau
Istoria, inima-mi frange
Si trecutu-i tot mai greu.
Aceasta poezie imi apartine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu