POEZII

                           Un vis  pustiu

Imi iau avant către intinsul, ce marea il inghite
Si luna si stele in apa se-oglindira
Dar eu o singura tinta am in minte
Si nici nu observ cum valul mă fura.

Valul in larg ma poarta

Ma izbeste de creste ascutite

Apa imi decide a mea soarta

Duhul si trupul, imi vor fi despartite.

Se face c-ajung pe o pajiste-ntinsa
Si plina cu nisip, de aur curat
Imagine sumbra, din cripte desprinsa
Si doar viata lipseste, intr-un cerc cenzurat.

In calea mea, doar cioate gasesc

Multime de scoici, si oase felurite

In acest loc nu vreau sa zabovesc,
Dar eu tanjesc după ochii fetei iubite.

Totul e mort, de soare pustiit,

Imaginea-mi fuge, ochii-i inchid

O umbra apare, o vad inzecit

Si  marea inghite soarele lichid.

Pe cer sunt numai stele... si e plina zi
O insula de groaza, faurita pe loc
E locul in care ma aflu si azi,
Si umbre ma trec prin sabie si foc.

A soarelui absenta din mine, mă doare
Iar luna, sa o privesc nu pot,
Imi doresc neincetat cu ardoare
Sa ma trezesc, sa vad ca nu-s mort.

Si-ntruna ma rog, si tip in ecou
Spre intinsul pustiu, si-a marii larg
Orizontul si cerul, au pereti de cavou
Si printre lacrimi, parca zaresc un catarg.

Dar e un alt val urias, ce vine urland

Se izbeste de  mal , se sparge spumegand,

Eu privesc disperat in zare,

                                            Si raman pe genunchi ... plangand.

Aceasta poezie im partine....