IUBITEI MELE
Iubirea mea e pentru tineO iubire sincera, curata
E iubirea ce mereu ma tine
Pe jar, inflacarat, ca niciodata.
Esti mereu in preajma mea
Oriunde m-as afla
Privesc aievea mutind; privirea ta
M-apuca dorul.... si plang adesea.
Cu mana-n par, privindu-ma pe mine,
De ce zic eu, mereu razand;
Eu fericit, ca sunt alaturi de tine.
Ma intristez ades cand stiu
Ca n-am o poza de la tine
Sa ma uit la ea cand n-am habar
Ca poate te gandesti la mine.
Dar te am pe telefon
Si te privesc mereu orbind
De frumusetea ta, ca floarea unui pom
Si te privesc mereu zambind.
Inchid ochii si incerc mereu s-ajung
La inima ce-odat-asuferit
Privesc acolo si nu mai plang
Caci pe tine te-am gasit.
Ma bucur sa observCa ai ocupat un loc
De mult eu il pastrez,
E singurul lacas in „foc”.
Ca are cine sa-l mentina,
Cu-al dragostei energizant
Producand pace si tihna.
Inima mea e-asigurata
Cat timp n-o parasesti,
E-a ta ; bucata cu bucata
Trebuie doar s-o hranesti.
Incerc sa intru si la gandDar nu mai pot sa-naintez.
Sunt numai lanturi zdranganind,
Si-un lacat mare vienez.
Deschid lacatul c-o cheie,
Astestand sa desfac lanturile,
Curios cine-o sa fie
Legat cu toate zalele.
Erai tu inlantuita
Condamnata pe vecie,
Stand pe scaun nemiscata
Limpede si vie.
Astfel te am mereu in gand
Si nu vreau sa te scap
Sa fii mereu precum un prund
O apa vie sa m-adap’.
De-odata apare-un sol
Cu porunca de la Cuget
Sa ma prezint la demisol,
Sa ma prezint ca trasnet.
Imi cere mie socoteazaCa te-al lasat in lumea lui,
Ai facut ordine, l-ai dat jos de pe scara
Nu s-a facut precum voia lui.
Ai sortat tot ce era
Ai pus atele cap la cap
Ai curatat, eliberand carcera,
Ajutandu-ma sa scap.
De-odata se restoarna
Un pahar cu apa,
Si un sunet ca de goarna
Se aude-n soapta.
Se resimte un cutremur
Ce devine tot mai mare,
Eu incep sa tremur
Cautand scapare.
Dar urmeaza o tacere
Cu un sursur lin d esoapte,
Un suier a fagur de miere
Obosit in noapte.
Si se simte o vibrare
Nu mai este un cutremur
O vibrare a lamelor de soare
Cantecul vechilor vremuri.
O vibratie ce-i provocataDe niste soapte lin rostit
Un „te iubesc” spus la ureche
Ce rasuna’n infinit.
Si va rasuna mereu
Va ramane-n tiparita
Ca un fundal sonor pe imprimeu
Cu o voce fericita.
Multumesc ca m-ai ales,
Multumesc ca tu existi,
Pentru tine eu traiesc
Te rog sa nu ma eviti.
Te voi iubi mereu mereu
Chiar de ma vei lasa
Sa devin chiar eu cel rau,
Te voi iubi ! nu-mi va pasa!!!
TE IUBESC!!!!!!!!!!
Aceasta poezie imi apartine.
faina poezie...poate scri si mie una:))glumesc:):*
RăspundețiȘtergerenu am stiut pana acum....asa de talentat prieten.
RăspundețiȘtergereVery nice!