LUPUL
E noapte afara, luna plina
Si mii de stele stralucesc
E noapte sub bolta senina;
Toate fapturile-atipesc.
Au adormit si brazii
Si florile-au adormit.
Au tacut chiar si brotacii
Iar liliecii-au obosit.
E noapte mare, somn deplin
Ce a cuprins intreaga natura
Si vantul bate tot mai lin,
Doar raul ... el mai murmura.
Un fosnet de frunza uscata
Se aude-n departare;
Un picior calcat pe-o ramura,
Paseste-ncet si cu rabdare.
Padurea se-agita toata
Totul revine la viata,
Iar doi rosii ochi privesc in zare
A padurii freamat, a noptii schimbare.
Un lup bolnav, ranit
Flamand de 4 zile
Un lup ce-a fost infrant
In lupta din iubire.
S-a purtat o batalie
Intre cei mai mari din haita
Pentru lupoaica cea cenusie
Cea mai frumoasa si-ngrijita.
A fost infrant in batalie
Si e ranit la o labuta,
Blana lui cea cafenie
A fost scaldata-n umilinta.
Foamea-l macina adanc;
Stie ca e bolnav
Si moare in curand.
Cauta in disperare
Sa se-nfrupte din ceva
Cauta mereu mancare,
Dar nu poate alerga.
Isi alina foamea cruda
Cu radacini de copac,
Cu frunze de iarba marunta,
Cate o soparla sau un gandac.
Se simte tot mai slab
Blana-i naparleste,
Se sprijina de un copac,
Si la mancare se gandeste.
Inchide ochii si-si doreste
Sa vina un calator,
Poate langa copac il zareste
Si-i ingrijeste-al lui picior.
In departare aude haita lui
Cum sfasie-o caprioara;
Se lasa la radacina copacului
Stiind ca de foame-o sa moara.
Aude-un falfait de aripi
Zareste-o umbr-asupra lui,
Lumina lunii e-acoperita
De creatura inunericului.
E-un vegheator al noptii
Cu ochi mari, patrunzatori
Reprezinta aproprierea mortii;
Tuturor le da fiori.
Cu o speranta amagitoare
Se rostogoleste-n vale
Urla cat poate de tare,
Asteptand sa vina ajutoare.
Fratii lui de sange
Ce din haita l-au gonit
Poate-acum l-ar plange
Pt tot ce-a indurat si-a suferit.
Dar ii raspund doar cainii
De la marginea satului,
E la sfarsitul vietii;
A venit si vremea lui.
Nu are multe de facut;
Poate sa se-ascunda,
Sa moara-n chinuri jos, zacut,
Sau sa se ridice, sa-frunte moartea.
Si ridica capul sus,
Hotarat sa lupte;
Dar o durere l-a strapuns
Labuta lui ... era sa uite...
Asteptand ai zilei zori,
Gandind metode de salvare
De ai padurii pradatori.
Va fi sfasiat de caini,
Sau ciugulit de corbi,
Nu-l vor ajuta ai sai canini
Si nici ai sai ochi, apropae orbi.
Dar un zgomot surzitor
Zguduie padurea mare;
E pusca unui vanator,
Ce se zareste-n departare.
Lupul cade la pamantInecat in sange;
Bucati de blana sar in vant,
Iar glontul il strapunge.
Se-aud ogarii gafaind
Venind ca sa tarasca prada
Se-aud vanatorii alergand
Cu totii vin sa-l vada.
wow multa imaginatie ai...ar trebui sa scrii o carte de poezi:)succes in continuare:);)
RăspundețiȘtergereextraordinara poezia Samy. mi-ar placea sa te cunosc ca persoana. poate imi scrii si mie o poezie:X:X:*:*
RăspundețiȘtergereE trista poezia:( a murit sarmanul lup:( dar in principiu respecta cele 5 elemente obligatorii unei poezii. Cuvintele auzite nu sunt material, ci numai organ de comunicare. Cine aude silabele unei poezii sanscrite fără a înțelege limba sanscrită, deși poate primi o idee vagă de ritmul și de eufonia cuvintelor, totuși nu are impresia proprie a lucrării de artă, nici partea ei sensibilă, nici cea ideală; fiindcă sonul literelor nu are să ne impresioneze ca ton muzical, ci mai întâi de toate ca un mijloc de a deștepta imaginile și noțiunile corespunzătoare cuvintelor, și unde această deșteptare lipsește, lipsește posibilitatea percepțiunii unei poezii. Bravo samy. Romania are nevoie de astfel de oamemi. continua sa scrii!!
RăspundețiȘtergereFolosesti mult substantivul și verbul singur, chiar când se refer de-a dreptul la obiecte și acțiuni materiale, nu produc în mintea noastră decât o slabă amintire de sensibilitate, mai mult o nălucire a materiei decât o adevărată impresie. Când zicem, d. e., lupul fu ucis în bătălia din iubire, nu ne gândim la imaginile sensibile ce ar trebui să fie cuprinse în aceste cuvinte. Nici pe lup nu ni-l închipuim în figura lui, nici uciderea nu ne-o reproducem în cruzimea ei, nici bătălia, nici râul...aceste substantive și verbe sunt numai semne uscate pentru gândirea abstractă a faptului istoric, gândire exclusiv prozaică. in rest, bravo pentru poezie. te sustin!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergere