1)Cu pasi repezi se arunca 2) Cauta un loc intunecos
Inspre scara unui bloc De politist sa se ascunda
Cautand o nisa adanca Un loc putin mai calduros
Un copil fara cojoc. Sa stea, macar o secunda
3)Ingrozit aude-n noapte
Pasii grei ce se transforma
Apasand in jos pe trepte
Pasii omului in uniforma.
4)Se indreapta spre firida
O deschide Zgomotos
In ecou ca de corida
E politistul cel pletos
5)Bucuros ca a scapat 6)Cauta spalatoria
Pare mult mai fericit Unde stie ca-i mai cald
Rasufland usurat Savurandu-si bucuria
Se indrapta catre lift. Privind in zare orasul alb.
Seara asta-i cu noroc Nu mai e acel canal
Se astepta la ceva mai bun. Nici peretele cel rece
Chiar de nu-i caldura unui foc Unde statea saptamanal
Dar e bine, pentru seara de Ajun. Si se uita cum noaptea trece.
Usa nu e incuiata Se intinde pe-un carton
Si lumina e aprinsa Trupu-si inveleste
Peste prag paseste-ndata Macar nu-i pe beton
Asta-i unica sa sansa. Vocea nu-i mai raguseste.
E obosit si-i este somn
Fomea-l macina adanc
Ar vrea sa fie si el om
Dar nu-i decat un Tzanc.
Se scobeste-n buzunare
Scoate-un colt de paine
Acesta-i tot ce are
Pe azi si ziua de maine.
Bucata de paine e primita Priveste coaja cea murdara
De la o batrana de pomana, Uscata si inghetata
La biserica venita; E tot ce are asta seara
De la o femeie vadana. . Multumeste si musca-ndata.
Adoarme mestecand Dar e trezit din somn
Acel mic colt de paine De zgomotul facut de usa
Ce i se pare mirosind De vocea ursuza a unui domn
A cozonac cu nuca si stafide putine Si-o femeie ce seamana cu-a lui matusa
Speriat el se ridica Ies vecinii-n scara
Alergand pe scari in jos Curiosi de harmalaie
De-un pres se-mpiedica Asupra lui dau cu ocara
Si provoaca haos. Alungandu-l ca pe o potaie.
El privirea si-o ridica
Si se uita fix la ei
Lacrimi din ochi ii pica
Strigand Numele mamei.
Stie ca nu o sa-i raspunda
A plecat si nu s-a mai intors
Lacrimile il inunda
Nu mai poate fi bucuros.
Se opreste pentr-o clipa Zareste multe luminite
Ceva ii capta atentia Printre usile deschise
Lacrimile i se risipa Omuleti cu rosii scufite
Recunoscand traditia. Ca in a copiilor vise
Se aud colinzi in bloc Vraja este intrerupta
Au venit colindatori De-o lovitura dupa cap
Sunt multi copii la un loc C-o coada de matura rupta
El e singur, n-are fratiori. Venita de la o femeie far-un slap.
Este alungat afara
In cruda iarna grea
Se duce la canal iara
Pe asta vreme rea.
Merge trist prin zapada
Inainteaza tot mai greu,
Nimeni nu vrea sa-l vada
Zicand ca-i derbedeu.
Nu a avut parte de o casa Dar nu dispera,
Unde sa petreaca asta sarbatoare Zicandu-si ca va fi bine
Nu a avut cozonac pe masa Asteptand o noua era
Si nici o mama protectoare. Durerea sa-i aline.
Aceasta poezie imi apartine.!!!!!!!!!!!!!!!1
Domnul sa te binecuvinteze Samuel:)
RăspundețiȘtergereEste o poezie minunata!Am plans citind-o si ma rog lui Dumnezeu ca aceste cazuri de copii sarmani sa fie din ce in ce mai rare.... Esti foarte talentat, felicitari!
RăspundețiȘtergere