CLIPA

Cu ochii scunzi si-nlacrimati

Sta pe banca o batrana

In paru-i alb, anii-s adunati

Cu-al ei mos, traiti impreuna.

A fost tanara, frumoasa...

Dar numai amintirea-i ramane

Ce fericita era in rochie de mireasa,

Purtata pe flori de niste zane.

Se vedea alaturi , langa el

Cu copii toti de mana,

Asteptand un nepotel

Cand va fi mai batrana.

Dar timpul a tacut

Ce-a visat s-a implinit.

Ce-a fost frumos a trecut,

Vremea buna s-a sfarsit.

Isi priveste-ntreaga viata....

Ca o clipa a trecut.

Un ghem, ce-avea multa ata

Si tot s-a desfacut.

A fost o clipire de vant

Un simplu abur trecator

O silaba de cuvant,

Un gand uitat pe coridor.

Ai sai copii sunt dusi departe,

Fiecare, avand proprii lui copii

Chinuindu-se sa-nvete carte,

Ori cautandu-si meserii.

Mosul ei s-a dus curand

I-a lasat doar amintirea

Ce-o chinuie din cand in cand

Alungandu-i fericirea.

Sunt clipe foarte grele

Si lungi ca anii batranetii

Din ochi ii pica lacrimile

Ce-i brazdeaz-adanc pometii.

Ea vede un munte falnic

Ce-n structura-i diamant

An de an vizitat cucernic

De-o dorinta in neant.

O mica pasare colibri

Il toceste cu-al ei cioc

Sculptand il el zimbrii

Si-l toceste mai cu foc.

Cand acest munte va pieri

Si pasarea va mai da din aripa

Cand muntele se va toci,

Atunci va trece-o clipa.

Aceasta poezie imi apartine